Flori de mină

În Ținutul Secuiesc rata sinuciderilor este de două ori mai mare decât în întreaga Românie. Nimeni nu știe de ce. Unii explică acest lucru prin clima aspră și rigiditatea regiunii montane. Alții spun că pentru secuii de la sate, care ajung adesea la cuțit, valoarea vieții umane este diferită. În lumea lor soarele apune mai devreme. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine.

Într-un astfel de mediu se desfășoară „Flori de mină”. Aici trăiește fostul miner Vajda Iván, care, de la închiderea minei, își duce zilele ca șomer lipsit de speranță și are grijă de tatăl său bolnav. Lumea nu a devenit ceea ce și-ar fi dorit el. La fel, și cei din jurul său caută o ieșire: sora lui vitregă, Ilonka, prietenul său Mihály, vecinii săi, Illés și Irma. Fiecare în felul său.

În ciuda destinelor nefericite, „Flori de mină” nu este o piesă sumbră. Prezența puternică a umorului negru ne ajută să privim de la o anumită distanță lumea în care trăim. Ne ajută să ne trezim din visul amar în care personajele se pierd.