Oxigen

Scrisă în Moscova, în 2002, piesa Oxigen a fost pusă în scenă de Centrul de teatru documentar Teatr.doc,  în 2003, devenind un spectacol-manifest, căutat de spectatorii din capitala Rusiei, invitat la numeroase festivaluri internaționale şi  multipremiat. După ce Oxigen a fost tradusă în engleză şi după un spectacol-lectură, în 2004, la Royal Court Theatre din Londra, această piesă a lui Ivan Viripaev a început să cucerească teritorii teatrale, din cele mai diverse spaţii culturale.  

Dacă ar fi să identificăm o variantă teatrală a lui Quentin Tarantino, atunci trebuie să mergem pe urmele pieselor lui  Ivan Viripaev, acest rebel din Rusia, care se înrudeşte cu legendarul regizor american prin deschiderea unui spaţiu de joc între tandreţe şi cruzime – un spaţiu minat şi gata oricând să sară în aer,  un spaţiu unde parodia, farsa, tragedia şi poezia se încrucişează şi şochează spectatorul. Dar cei doi artişti se înrudesc mai ales prin forţarea continuă a limitelor. La artistul american e vorba de o răfuială cu  limitele filmului, la Viripaev e vorba de o continuă confruntare cu limitele teatrului. Iar Oxigen este un text-emblemă al acestei confruntări, un text cu o structură dramatică completamente atipică, drept urmare nu suntem chemaţi la o piesă de teatru, ci mai degrabă la o piesă-concert. Un concert cu 10 piese dintr-un nou album despre principiul activ al vieţii – oxigenul!

Oxigen este un dialog exploziv între o EA şi un EL, un dialog care porneşte de la  istorisirea unei iubiri demente, acea iubire atât de puternică, încât îl înnebuneşte pe om şi poate ajunge la crimă. O iubire dementă care alături de setea de aer sunt cauzele tuturor evenimentelor din lume. Dialogul este greu de descurcat, fără inhibiţii şi plin de contradicţii, aşa cum complicată şi contradictorie este viaţa asta pământeană. Viaţă care ar trebui să respecte cele Zece Porunci biblice, pe care EL şi EA le iau la scărmănat: cele  Zece Porunci devin 10 compoziţii, cu strofe şi refrene ce conturează stupefiante, bulversante şi incitante mirări, întrebări, teme de reflecţie despre răul ce macină vieţile  oamenilor din Rusia şi din lumea-ntreagă, o lume zguduită de nesfârşite forme de violenţă şi degradare umană. Concertul începe cu Piesa nr.1. – Dans. Dansul plămânilor, un dans care se identifică cu viaţa şi cu dreptul de a trăi pe acest pământ. Un dans ce anunţă un spectacol în care totul este altfel, căci e vorba de povestea unor rătăciţi care ies în faţa spectatorilor în căutarea unei doze suplimentare de oxigen, acea gură de oxigen de care avem nevoie atunci când suntem copleşiţi de prea multe emoţii, în confruntarea cu  lumea asta complicată, exasperantă, contradictorie şi iluzorie.

Spectacolul este recomandat spectatorilor peste 14 ani.

Spectacolul poate fi prezentat cu subtitrare în limba română în baza unui acord prealabil.