Henrik Ibsen
Stâlpii societății
Tvertirnod! / Dimpotrivă! este ultimul cuvânt pe care Henrik Ibsen (20 martie 1828–23 mai 1906) l-a rostit înainte de a muri – un cuvânt sub care ar putea fi reunite toate piesele sale, căci ele contrazic convenţiile artistice şi comportamentale ale epocii în care a trăit dramaturgul norvegian. Istoricii de teatru de pretutindeni consideră că începutul teatrului modern se identifică cu 4 decembrie 1879, momentul publicării piesei Casa păpuşilor, iar acest fapt vorbeşte despre locul pe care Ibsen îl ocupă în dramaturgia universală. Este locul celor care au revoluţionat teatrul, redefinindu-i fundamentele şi, implicit, deschizând calea spre lumea noastră modernă. O lume care nu se mai regăseşte în viziunea idealistă asupra vieţii şi în care problemele reale ale individului sunt legate de viaţa cotidiană, de adevăr şi minciună, de nevoia omului de a se autodefini şi a se elibera de presiunea convenţiilor sociale.
Tânărul Bálint Botos a studiat actoria la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, apoi regia la Facultatea de Teatru şi Televiziune din Cluj-Napoca. A lucrat la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea, la proiectul independent Váróterem din Cluj-Napoca, și la Teatrul Figura Stúdió din Gheorgheni. Este lector universitar la Facultatea de Teatru şi Televiziune din Cluj-Napoca. Spectatorii din Sfântu Gheorghe s-au întâlnit cu teatrul lui Bálint Botos în 2016 şi 2017, când două dintre spectacolele sale, Demult nu mai găsești în păduri această sălbăticie și Zero, au fost invitate în cadrul Zilelor Sfântu Gheorghe. Ambele spectacole au fost realizate sub egida Váróterem Projekt din Cluj-Napoca.