Adaptat de Bélai Marcel şi Kiliti Krisztián după Lev Birinski
Dansul nebunilor
În gubernia provincială a lui Iván Habarovics totul este în ordine. Revoluția rusă pare doar o umbră îndepărtată pentru oamenii locului, care își duc existența prinși în măruntele lor vanități cotidiene, în treburile administrative mai mult sau mai puțin încâlcite și în aventurile amoroase tratate ca secrete la vedere – căci lumea lor (așa cum, de altfel, se întâmplă adesea și cu a noastră) se întinde doar până acolo unde ajunge privirea. Iar în această gubernie, aparent, nu există nicio problemă serioasă. Și tocmai absența oricărei probleme va deveni sursa tuturor problemelor.
Viața lui Iván Habarovics și a locuitorilor orașului se clatină din temelii atunci când în capitală începe să circule vestea că în gubernia lor – contrar rapoartelor oficiale fabricate de conducător și secretarul său – nu are loc nicio revoluție. În timp ce încearcă să salveze ce se mai poate salva, devine tot mai limpede că, pe principiul „o mână spală pe alta”, fiecare a contribuit, într-un fel sau altul, la mecanismul minciunii sociale – chiar și tinerii revoluționari care, tocmai în numele revoluției, nu declanșează revoluția.
Opera comic-satirică a lui Lev Birinski – apărută în 1912, la doar șapte ani după revoluția rusă din 1905 – vorbește nu doar despre zădărnicia aspirațiilor celor vrăjiți de idei, ci oferă și o radiografie lucidă a omului dintotdeauna, mereu gata să-l exploateze pe celălalt. Adaptarea semnată de Bélai Marcel și Kiliti Krisztián păstrează spiritul dramei originale și, punând în valoare ironiile și finețea replicilor, aduce în prim-plan forța unei povești tăioase, de o actualitate neliniștitor de vie, străbătută de un umor dulce-amar.
