Mult zgomot pentru nimic

Onoarea este una dintre cele mai complexe noţiuni morale, în numele căreia se destramă prietenii, se clatină iubiri, se comit gesturi nobile sau criminale. Şi în realitate şi în ficţiune, onoarea şi apărarea ei sunt deopotrivă surse de tragedie şi comedie, drept urmare, când comicul atinge tragedia, povestea se transformă în tragicomedie, aşa cum se întâmplă în multe dintre piesele lui Shakespeare. De pildă, Mult zgomot pentru nimic este una dintre piesele shakespeareane clasificată drept tragicomedie, căci,  începând din Actul4, povestea celor două cupluri de îndrăgostiţi – romanticii Hero&Claudio versus sarcasticii şi scepticii Beatrice&Benedick – capătă accente tragice, devenid o poveste  despre onoarea bărbaţilor şi a femeilor, despre vulnerabilitatea noastră în confruntarea cu gura lumii, despre forţa nimicului / a bârfei şi a calomniei de a semăna suspiciune şi de a tulbura raţiunea. Poate chiar datorită acestui meşteşugit amestec dintre comic şi consecinţele fatale ale unei calomnii, Mult zgomot pentru nimic a rămas una dintre cele mai jucate şi populare piese ale lui Shakespeare.

Ca toate comediile shakespeareane, şi Mult zgomot pentru nimic este construită pe un spectaculos joc de cuvinte, pe o intrigă labirintică în ţesătura căreia sunt prinşi îndrăgostiţi ce trebuie să lupte pentru iubirea lor, pe confuzii de identităţi, pe despărţiri ce par ireparabile, dar care până la urmă duc la fericite regăsiri. Ceea ce individualizează această comedie cu accente tragice  este identitatea puternic contrastantă a protagoniştilor şi jocul de cuvinte ce devine un adevărat duel verbal, care pe unii îi înveseleşte (Beatrice şi Benedick, care pretind că nu cred în iubire şi căsătorie, se distrează atacându-se reciproc, cu inteligenţă şi umor). Profunda prietenie dintre cele două eroine, Beatrice&Hero, este construită paradoxal pe identităţi feminine extrem de diferite. Beatrice este un fel de scorpie neîmblânzită, pe cât de cinică şi de aprigă la mânie, pe atât de vulnerabilă şi dornică de iubire – iubire în care chipurile nu crede, căci nu ar exista vreun bărbat capabil a se ridica la înălţimea sa. Spre deosebire de Beatrice, Hero este întruchiparea discreţiei şi a blândeţii feminine, şi tocmai ea, îndrăgostita cuviincioasă şi generoasă, este femeia care cade în dezonoare, din cauza bastardului Don John, care insinuează că şi-ar fi pierdut castitatea şi că l-ar fi înşelat pe Claudio chiar în noaptea dinaintea nunţii. Faptul că draga sa Hero este umilită provoacă revolta Beatricei, care îi cere lui Benedick s-o răzbune pe buna şi nevinovata sa prietenă. Vorbele şi gesturile protagoniştilor alunecă într-un haos total, din care nu lipsesc provocările la duel, pierderea raţiunii unui părinte care-şi reneaga fiica din cauza presupusei sale desfrânări, dar, în ultimul act, tragi-comedia erorilor este îndreptată, visurile de dragoste se împlinesc, iar uneltitorul este prins şi pedepsit.

O vorbă veche, care circulă în toate culturile, spune că onoarea se câştigă greu şi se pierde uşor. Mentalităţile care au impus onoarea drept virtute sunt diverse şi s-au schimbat de-a lungul secolelor, dar  comedia lui Shakespeare ne confruntă cu ceva din natura umană care a rămas neschimbat: fiecare dintre noi, bărbaţi şi femei, ne putem pierde uşor onoarea greu câştigată, ne putem pierde prietenii şi chiar viaţa, din cauza unor aberaţii şi suspiciuni care, până la urmă, se dovedesc a fi doar mult zgomot pentru nimic.

Traducător: Mészöly Dezső

Spectacolul poate fi prezentat cu subtitrare în limba română în baza unui acord prealabil.