Conferința iraniană revine la Miercurea-Ciuc

Trupa Tamási Áron a prezentat deja Conferința iraniană, în regia lui  Bocsárdi László, în mai multe orașe din Transilvania și Ungaria, inclusiv la Miercurea-Ciuc.  Este  o producție cu totul specială, a cărui miză este să-i facă pe spectatori să vină nu ca la teatru, ci ca la o tulburătoare experiență comunitară despre care vor povesti și altora. Și chiar așa se întâmplă,  cei care au văzut Conferința iraniană s-au transformat în adevărați agenți de promovare a acestei confruntări cu cele mai fierbinți probleme ale lumii în care trăim, astfel încât  Trupa din Sfântu Gheorghe este așteptată să revină cam peste tot pe unde a trecut cu dezbaterea deschisă de celebrul dramaturg Ivan Viripaev. Și marți, 17 iunie, Conferința irnaniană se întoarce  pe scena mare a Teatrului din Mircurea Ciuc, pentru spectatorii care nu au reșit să vadă reprezentațiile din cadrul turneului din aprilie 2025.

Ivan Viripaev este unul dintre cei mai valoroşi şi jucaţi dramaturgi contemporani. Conferinţa iraniană a scris-o în 2017, piesa a fost tradusă între timp în multe limbi și este jucată pe scenele unor prestigioase treatre din întreaga lume. Iranul – ţara fundamentalismului islamic, unde orice revendicare legată de drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului este strivită prin tortură şi pedeapsa cu moartea – este un pretext pentru a deschide o dezbatere despre ce înseamnă libertatea pentru fiecare dintre noi şi despre valorile umane esenţiale  care ne leagă, dincolo de diversitatea noastră identitară, culturală şi religioasă.

Despre ce a însemnat  întâlnirea cu piesa lui Ivan Viripaev, regizorul Bocsárdi László mărturisește: „Știi sigur că ai de-a face cu un text puternic dacă, intrând în contact cu el, devii neliniștit. Piesa face parte din acestă categorie. Ai sentimentul că a fost scrisă special pentru tine. Te provoacă, te scoate din sărite, te pune pe jar, dar pe de altă parte conține pasaje surprinzătoare, cu idei care par a fi ale tale. Idei pe care protagoniștii le rostesc cu atâta înverșunare și credință încât începi să te simți tot mai puternic implicat, tot mai responsabil. Ai impresia că a sosit momentul adevărului, că tu ești vorbitorul de pe scenă și că tu formulezi acel adevăr care va clarifica toate confuziile din această lume bolnavă… Viripaev este un dramaturg contemporan în sensul cel mai adevărat al cuvântului. Îți dă posibilitatea să construiești pe scenă un eveniment care trece de dimensiunile unui spectacol, ceva mult mai direct, mai apropiat de o experiență comunitară. Ne invită să ne punem întrebarea eternă legată de rolul artei, al teatrului, într-o societate aflată în criză spirituală acută. Ne face să ne conștientizăm lașitatea, indiferenţa, minciunile cu care ne amăgim, lipsa de solidaritate față de semenii noștri. Adevărata valoare a textului este dată însă de faptul că nu se mulțumește să critice imoralitatea lumii, lucru care a ajuns astăzi să fie la modă, ci construiește în contrapunct o dimensiune poetică prin care reușește să atingă problema noastră principală: dispariția credinței.”