Expoziția omagială Harag György
În 2020, când s-au împlinit 95 de ani de la naşterea lui Harag György şi 35 de la moartea sa, Academia Maghiară de Arte (MMA) a organizat o serie de evenimente dedicate marelui regizor maghiar: lansări de cărți, proiecții de filme, un festival de teatru studențesc şi o Expoziţie despre opera lui Harag György, care a avut vernisajul în martie 2020, la Teatrul Castelului Gyula, apoi a devenit itinerantă, ajungând în diverse oraşe, printre care Satu Mare, Târgu Mureș, Cluj, Győr, Budapesta, Subotica și București. Din multe motive, mai ales din cauza pandemiei, Expoziţia omagială Harag György ajunge în Sfântu Gheorghe abia acum, în 2022, astfel, marţi, 10 mai, de la ora 17, va avea loc vernisajul, în holul Teatrului Tamási Áron, unde timp de trei săpămâni va fi deschisă pentru vizitatorii din oraşul şi judeţul nostru.
Expoziţia omagială Harag György este organizată în colaborare cu Institutul Liszt – Centrul Cultural Maghiar din Sfântu Gheorghe, iar la vernisaj vor vorbi despre personalitatea şi opera marelui regizor: Zsuzsa Szebeni – istoric teatral şi directorul Institutului Liszt din Sfântu Gheorghe, Kovács Örs Levente – directorul Departamentului de Teoria și Metodologia Artei din cadrul Academiei Maghiare de Științe, László Bocsárdi – directorul Teatrului Tamási Áron şi viceprimarul Fruzsina Vargha.
Harag György (n. 4 iunie 1925, Marghita /Bihor–m. 10 iulie 1985, Târgu Mureş) a fost unul dintre cei mai importanţi regizori ai secolului 20, care a marcat teatrul maghiar din România, dar şi pe cel românesc. În 1944, a fost deportat la Șimleul Silvaniei împreună cu părinții și frații săi, László și Tamás. Din Șimleul Silvaniei a fost deportat la Auschwitz, apoi la Manthausen și de acolo în Elbenesse. A fost singurul supraviețuitor din întreaga familie şi dintr-un număr de 1500 de persoane deportate. După eliberarea din lagăr, s-a înscris la Academia de Muzică şi Artă din Cluj, unde îl are profesor pe Tompa Miklós. După absolvire, s-a mutat la Baia Mare, unde, în anul 1953, alături de alţi absolvenţi de teatru, Harag a fondat secţia maghiară a teatrului băimărean. În 1993, secţia maghiară a Teatrului de Nord, fondată de Harag György la Baia Mare şi mutată apoi la Satu Mare, îi poartă numele. A lucrat cu trupe maghiare şi româneşti, cariera sa fiind legată de teatrele din Baia Mare, Satu Mare, Târgu Mureş şi Cluj. A montat şi pe scene de peste hotare, la Teatrul Castelului Gyula din Ungaria, Teatrul Kisfaludy din Győr, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din Budapesta, Teatrul Novi Sad și Teatrul Popular din Subotica din Sud. Harag György a fost un regizor care s-a reinventat continuu, foarte iubit de oamenii din teatrele în care a lucrat, de la actori până la tehnicienii scenei. Tradiţia naturalist-realistă ce domina teatrul maghiar din Transilvania în anii 1950-’60 a fost dramatic tulburată de legendarele sale spectacole, care propuneau un limbaj teatral vizual, metaforic. Schimbarea de viziune a lui Harag este marcată de seria de premiere din Târgu Mureş, Özönvíz előtt / Înainte de potop – 1971, Szerelem / Dragoste – 1973, Tragedia omului – 1975). Cucereşte pe deplin criticii şi publicul în 1985, cu spectacolul Livada de vişini, de la secția română a teatrului din Târgu Mureș. Harag György a lucrat și la Teatrul din Sfântu Gheorghe, unde a pus în scenă comedia eroică Vulpea şi strugurii, de Guilherme Figueiredo, în stagiunea 1961/62.
Expoziția itinerantă bilingvă (română şi maghiară), care poate fi văzută acum și în Sfântu Gheorghe, reface cele mai importante etape din cariera marelui regizor maghiar, prin fotografii realizate la reprezentaţii și repetiții, însoțite de comentariile şi evocările colegilor de breaslă, teatrologilor şi criticilor, precum şi de textele lui Harag. Materialul cuprinde aproximativ 200 de fotografii, în mare parte de la soţia regizorului, Ilona Harag.
