László Bocsárdi despre „Alice”, spectacol-concert multimedia: „Este dovada încercării mele de a pătrunde în lumea tinerilor de azi”

Regizorul László Bocsárdi vorbește despre cum a recreat universul povestirilor fantastice ale scriitorului Lewis Caroll în spectacolul „Alice”, adaptare dramaturgică de Benedek Zsolt după „Alice în Țara Minunilor” și „Alice în Țara din Oglindă”.

Text de Florina Tecuceanu

Știind cât de dificil este să construiești pe scenă o poveste care a și fost adaptată cinematografic, regizorul își asumă un demers artistic extrem de provocator. „Alice”, spectacol-concert multimedia va putea fi vizionat în cadrul FNT, pe 22 octombrie, orele 18.00 și 21.00, la Teatrul Principal, Sala Rapsodia. Spectacolul este o coproducție a Teatrului „Tamási Áron” din Sfântu Gheorghe şi sZempöl Offchestra.

Muzica, liantul care leagă tot spectacolul

„Pentru mine, ca regizor de teatru, lumea lui Carroll a fost incitantă, m-a agăţat, m-a provocat. Oricât de inspirat ai fi în găsirea unui concept scenic şi oricâte mijloace tehnice ai folosi, nu te poţi ridica la înălţimea ameţitoare a fanteziei scriitorului englez, filmul fiind arta cu resursele necesare pentru a se confrunta cu această lume uluitoare.  În confruntarea cu lumea asta năucitoare, ai nevoie de un însoţitor de drum, altfel te rătăceşti şi pierzi şi spectatorul, iar aliatul meu în acest spectacol a fost muzica. De altfel, muzica este însoţitorul meu de drum constant, luminându-mi toate căutările teatrale. Am încercat să pătrund în complicata şi halucinanta lume a lui Lewis Carroll cu ajutorul muzicii: spectacolul este conceput ca un vis în care Alice se trezește a fi protagonista unui concert, iar toate celelalte personaje sunt invitaţii ei, Alice&friends. Conceptul devine credibil cu ajutorul Trupei sZempöl Offchestra, care cântă live, iar pe acest concept este construit restul – spaţiul de joc, costumele, luminile, videomapping-ul şi, desigur, limbajul corporal al actorilor”.

Alice nu este o fetiță de 12 ani, ci o adolescentă derutată

„Scenariul spectacolului este construit pe personaje şi replici din ambele romane, Ţara Minunilor şiŢara din Oglindă, dar show-ul are propria lui naraţiune, independentă de structura textelor lui L. Carroll. Legătura dintre scene se face după o logică a visului, dacă putem vorbi de logică, când e vorba de vis, unde totul pare a scăpa de sub control şi detaliile te copleşesc prin puternica lor vizualitate.  Față de eroina din cele două romane, Alice din spectacolul nostru nu este o fetiță de 12 ani, ci o adolescentă. Astfel, sensurile sunt recreate şi accentele cad pe inevitabila derută a adolescenţei, cu rebeliunile, pasiunile, revelaţiile, dar şi spaimele şi traumele ei. Ca şi în vis, sensurile nu sunt bătute în cuie, tot ce se întâmplă în spectacol rămâne deschis spre inepuizabile interpretări / descifrări”.

Personajele sunt măști, nu ființe concrete

„Celelalte personaje sunt plăsmuirile lui Alice, fac parte din prezentul fantastic al lumii în care evadează această elevă de liceu. În afară de eroină, toate personajele sunt măști, nu sunt fiinţe concrete, dar măştile acestea dezvăluie chipuri, gesturi, atracţii, bucurii şi frici din realitatea prezentului în care trăieşte adolescenta. Muzica şi imaginile proiectate sunt în acord cu elementele unui concert contemporan, iar povestea este aventura maturizării unei adolescente”.

Hiper-tehnologizarea pare că se substituie lecturii. Poate teatrul sa suplinească nevoia de evadare în imaginar?

„Îmi place să cred că, prin tot ce am făcut eu până acum în teatru, am pledat pentru întoarcerea noastră spre texte de referinţă din literatura universală, aşa cum sunt şi cele două romane fantastice ale lui Lewis Carroll. O întoarcere creativă, care să exploreze sensurile inepuizabile şi poezia din aceste opere universale, prin forme de expresie contemporane, apropiate de aşteptările şi sensibilităţile spectatorilor de azi. Este evident faptul că tinerii de azi caută mai ales experienţele şi emoţiile vizuale şi virtuale. Foarte puțini dintre ei mai au răbdare pentru literatură. Pasiunea tinerilor pentru videoclipuri spune cam tot ce ar fi de spus despre căile prin care ei pot fi abordați, sensibilizaţi şi câştigaţi de partea teatrului şi, implicit, de partea tuturor artelor cu care interacţionează teatrul. De partea culturii, de fapt. Iar teatrul interacţionează, intră în relaţie cu tot ce este viu, inclusiv cu literatura, literatura bună, indiferent de epoca în care a fost scrisă. Teatrul contemporan n-are încotro, trebuie să țină cont de această pasiune a tinerilor pentru vizual şi virtual. Eu ţin cont: Alice, un spectacol-concert multimedia, este dovada încercării mele de a pătrunde în lumea generaţiei de azi, dar şi de a apropria această generaţie de cea mai bună dintre lumi, care este lumea cărţilor, a cărţilor de căpătâi”.

Site-ul www.fnt.ro vă prezintă o serie de articole-invitații la spectacolele selectate în cadrul celei de-a 28-a ediții a Festivalului Național de Teatru (19-29 octombrie, București). Ediția de anul acesta se desfășoară sub semnul #fnt100 – FNT în 100 de evenimente. Urmăriți hashtag-ul pe contul nostru de Facebook și pe site-ul oficial al Festivalului Național de Teatru, www.fnt.ro. Puteți vedea aici selecția oficială a spectacolelor din festival. Ediție dedicată regizoarei Cătălina Buzoianu.

(…)