Vineri începe Microstagiunea Teatrului Tamási Áron

Și anul acesta, Teatrul nostru organizează o Microstagiune, cu un program care reunește cele mai importante spectacole ale Trupei Tamási Áron realizate în actuala stagiune și în cea precedentă . Va fi o săptămână teatrală concepută să răspundă în primul rând curiozității spectatorilor din țară, dar și din Sfântu Gheorghe, critici și simpli spectatori care, pe parcursul anului, din diverse motive nu au putut ajunge la producțiile Teatrului nostru și acum le oferim posibilitatea să vadă sau să revadă ceea ce le-a stârnit interesul.

Acest eveniment, care a devenit deja o tradiție, a fost organizat în anii trecuți toamna, însă în 2025 l-am programat în perioada 5–11 decembrie, în timpul Adventului. Microstagiunea din acest an se deschide cu cea mai recentă premieră, Kommuna / Comunitatea – ecoromanță secuiască, urmată de Când va fi vară?, adaptarea Olgăi Barabás după Cehov (6 decembrie). Apoi urmează spectacolul Dirty Dancing, realizat de Teatrul de Mișcare M Studio în regia lui Eryk Makohon (7 decembrie), și Un înger sosește la Babilon, în regia lui Bocsárdi László (8 decembrie). Programul continuă cu producția lui Gellért Pignitzky, Determinat (9 decembrie), apoi cu spectacolul-concert Unchiul Realitatea, în interpretarea actriței Zsuzsa Gajzágó (10 decembrie), iar microstagiunea se încheie pe 11 decembrie cu Rinocerii, coproducția regizată de Bocsárdi László. Toate spectacolele încep la ora 19:00.

Radu Afrim semnează textul și regia producției Kommuna/ Comunitatea – ecoromanță secuiască. Cum se întâmplă cu romanțele ce trec toate granițele, și la eco-romanța imaginată de  Afrim vor tresări oameni care au pornit măcar o dată în viața lor în căutarea unei experiențe regeneratoare / salvatoare – a unui refugiu sau a unui spațiu și timp pierdut: oameni care au experimentat traiul-în-izolarea la comun sau măcar au visat să experimenteze această formă ciudată de a fi împreună. Se vor recunoaște toți cei ce fac parte din lumi care refuză să dispară, cum este lumea din jurul conacului secuiesc al muzicantului Huba, cei ce trăiesc suspendați între două lumi, cei pentru care muzica și poezia sunt cele mai bune dintre lumi, cei de care nu se lipește cifra doi, cei care știu că lumea cealaltă nu poate fi una singură, cei pentru care umorul este cea mai bună formă de supraviețuire.

Pe baza nuvelelor și a povestirilor lui A. P. Cehov, regizoarea Barabás Olga a scris și regizat spectacolul Când va veni vara?, o poveste despre prietenie, o temă la care regizoarea mărturiseşte că revine mereu. Protagonistele poveștii sunt Mașa și Tania, două femei pasionate de opera lui Cehov. Mașa are o mică proprietate la țară, iar Tania este actriță, dar parcursul ei profesional nu este lipsit de dificultăți. Mașa este atât de impresionată de interpretarea actriței Tania în rolul Mașa din piesa Pescărușul, încât, după spectacol, îi scrie o scrisoare în fața teatrului. Tania îi răspunde, iar din corespondența lor – care durează șapte ani și jumătate, din octombrie 1896 (când a avut loc premiera Pescărușului la Sankt Petersburg) până în anul morții lui Cehov – se naște o prietenie specială. Tema recurentă este, bineînțeles, admirația lor pentru scriitor, pe care îl numesc afectuos Antoşa, dar schimbul de scrisori atinge și multe alte aspecte ale vieții și ale condiției lor. Cele două promit că se vor întâlni și că îl vor căuta pe Anton Pavlovici. Până atunci, își trăiesc viața cea de toate zilele – o viață așa cum este ea.

Spectacolul Dirty Dancing al Teatrului de Mișcare M Studio, realizat de coregraful polonez Eryk Makohon, nu este o reinterpretare a filmului clasic din 1987, ci mai degrabă o metaforă a expresiei „dirty dance”. Creatorii nu privesc dansul doar ca pe o compoziție de mișcare, ci ca pe un act performativ al încălcării normelor sociale – în sens etic, estetic și emoțional. Dirty Dancing este o creație care antrenează spectatorul atât fizic, cât și emoțional, provocându-l  la empatie, la rușine trăită prin ricoșeu și la râsul împreună. Este un dans impur, rușinos, senzual, tulburător – și totuși eliberator și transformator.

Piesa Un înger sosește la Babilon, scrisă de Friedrich Dürrenmatt în 1954, se inspiră din experiențele celui de-Al Doilea Război Mondial și atrage atenția asupra pericolelor reprezentate de conducerile autoritare, ale căror semne au reapărut într-un mod alarmant în zilele noastre. Regele Babilonului, marele Nabucodonosor, deghizat în cerșetor, lucrează pentru a crea un adevărat stat al bunăstării. Atunci, un înger coboară în Babilon pentru a transmite ceva nemaiauzit și irepetabil: sub forma unei fecioare, aduce harul ceresc. Însă, regele deghizat în cerșetor nu poate înțelege de ce darul divin nu îi este destinat lui și se dovedeşte incapabil să accepte iubirea infinită și necondiționată a fecioarei cerești. În timp ce supușii sunt cuprinși de o febră amoroasă pentru fecioară şi se revoltă împotriva domniei sale, Nabucodonosor, orbit de trufie, îndrăznește să se confrunte cu însuşi Dumnezeu.

Spectacolul Determinat explorează viața poetului József Attila, bazându-se pe jurnalul său psihanalitic Lista ideilor libere, pe poeziile și studiile sale. De asemenea, spectacolul abordează dificultățile cu care se confruntă un tânăr în procesul de maturizare, mai ales în lipsa unui echilibru emoţional. Tulburarea de personalitate a poetului a fost influențată de mai mulţi factori: tatăl său alcoolic l-a părăsit la o vârstă fragedă, mama sa suferea de depresie, iar el a pierdut în copilărie mai mulţi oameni dragi, ceea ce l-a făcut să trăiască permanent în anxietate și cu o dureroasă nevoie de iubire.

„… Atrag atenţia membrilor familiei asupra necesităţii de a fi prudenţi. Căci pot apărea probleme, acum, că sunt departe ” – ne avertizează Unchiul Realitatea,  prin versurile lui Géza Bereményi. Şi astăzi suntem și mai confuzi în legătură cu realitatea, deoarece distanța crește tot mai mult, iar lipsa unei rude dragi devine tot mai dureroasă. Din acest sentiment al absenţei se naşte spectacolul dedicat lui Cseh Tamás, pus în scenă de Zsuzsa Gajzágó, împreună cu prietenii săi muzicieni.

Piesa Rinocerii de Eugène Ionesco a fost montată cu ocazia împlinirii a patruzeci de ani de existență a Teatrului Figura Stúdió din Gheorgheni, în regia fondatorului instituției, Bocsárdi László. Duminică dimineața, undeva, în atmosfera sufocantă a unui orășel francez, un rinocer străbate tropăind strada. Ce se poate face într-o asemenea situație? Pe cine ar trebui să chemi? De fapt, chiar ar trebui să te ocupi de asta? Excentricul Bérenger e atât de mahmur, încât nu poate să-și bată capul cu treaba asta, dar mai târziu subiectul îi spulberă liniștea, căci rinocerii devin din ce în ce mai mulți. Încetul cu încetul, năpădesc întregul oraș. Unii spun că au o inocență naturală. Dar cine știe până când ceva este natural și când începe denaturarea / desfigurarea? Ce este normal și ce este anormal? Sunt rinocerii frumoși sau monstruoși? Cine este superioară, moralitatea sau natura? Este mai bine să intri în rând sau să rămâi singur pe lume?